Cateodata mi-e dor

mi-e dor de P-ta Unirii. e locu unde sufletu’ meu se intalneste cu Romania, mai bine zis cu Timisoara. mi-e dor de prieteni originali, creativi, artistici. mi-e dor de tinerete, de vremurile cand eram preocupata de ganduri de oameni mari. iar acum sunt om mare si ma preocupa ganduri adolescentine :)

mi-e dor de a nu avea un program si nici ora de culcare si mai ales de trezire. mi-e dor de iarba verde de acasa, vorba aia. (desi acum acasa pentru mine este aici.) nu trebuia cosita, era buna si frumoasa asa  mare … ce carnoasa mai era … cred ca nici ea nu mai e la fel
Mi-e dor pana si de imprejurimile Timisoarei, locuri unde vezi jocuri cu tractoare cate vrei.
mi-e dor de zilele cand Marius imi facea cinste c-o prajitura la Casata. mi-e dor de o plimbare lunga pe malul Begai, cu buzunarele pline cu emotii. mi-e dor de nebunii cuminti. mi-e dor. oare?

chiar mi-e cu adevarat dor?

cateodata mi-e dor.

dar trece repede.

aleg sa iubesc prezentu,   acum, aici e tot ce am, ma joc cat vreau si cand vreau, restul, amintiri frumoase, nostalgii. trecut vs. prezent e pentru mine ca si indragosteala vs. iubire.

Eu traiesc in prezent cu plonjari rapide in viitoru’ f apropiat, uneori in trecut. Sunt multi care traiesc in trecut si multi care traiesc in viitor.

Interesanta clasificare, nu? Iar tu cum esti?

Ganduri copilaresti

jocuri disney pentru copii


Să mergi în excursie la munte și să dai de Marea Neagră
Să savurezi înghețata preferată până ajungi să te colorezi ca ea… să sperăm că înghețata preferată are o culoare misto :)
Să ți se facă o petrecere surpriză într-un club in formă de sticlă de Coca-Cola
Să dansezi în vis și să te trezești pe ringu’ de dans
Să  primești cadou un gem nemaipomenit de bun într-un borcan care nu se mai termină niciodată, ziua mănânci cât vrei , iar noaptea se umple iară :)
Să-ți facă o vizită prietena ta Madonna și să-ți cânte o bucată de pe noul ei CD.
Sa mergi pe  o plaja cu multe scoici si inainte de a pleca acasa sa afli ca toti de pe plaja au cules scoici, iar camionu’ plin cu scoici parcat langa plaja e numai pentru tine
Sa alergi pe un camp cu flori care vorbesc si canta cand te uiti la ele
Sa fii printesa vantului pentru o zi sau printesa printeselor daca vrei tu
Sa razi, iar cand faci asta din urechi sa-ti iasa bubbles!!!

Sa patinezi pe un lac de miere inghetata
Sa fie o zi macar in care toata lumea in juru’ tau danseaza: pe strada, la cozi, la volan etc
Sau si mai cool toata lumea in juru’ tau fredoneaza melodia ta preferata sau exact melodia la care te gandesti
Sa simti miros de flori in fiecare dimineata cand te trezesti zambind
Sa poarte toata lumea timp de o zi pe saptamana haine de aceeasi culoare
What about sa poarte intr-o zi aceeasi rochie toate femeile?  Si tzie sa-ti stea cel mai bine
Sa te imbeti numai uitandu-te la cei care beau in juru’ tau si sa ti placa senzatia si asta sa devina “drogu” tau
Sa faca lumea cu ochiu unul altuia cand se vad, in loc de salut
Sa ninga cu flori si sa ploua cu cioco bunaaaaaa

Nevasta cizmarului

Trăim intr-un orăşel unde calea ferată curge în Dunăre…

Mai departe nu am unde să mă duc…

Mă sufoc. Nu mai ştiu cine sunt.

C. munceşte din greu, pe unde apucă, la un patron care are magazin şi cizmărie si ii trebuie echipament de protectie.

Eu mă duc la primar şi îi cer să ne ajute. Murim de foame.  Ne înscrie la cantina săracilor. Sunt la limita rezistenţei psihice.

Nopţile trec cu greu, dimineţile noastre încep la trei dimineaţa cu planuri şi cuvinte fără acoperire, doar speranţe deşarte..

……………………….

E noapte, e ora două. Nu pot dormi. E luna mai şi teii din oraş miros ameţitor…

Mă ridic din pat şi mă aşez la masa pe care stă televizorul pornit. E doar o imagine şi melodii…

E liniştitor…

Iau multe foi de caiet, un pix şi încep să scriu povestea vieţii mele…O trimit la o emisiune tv.

……………………………

Mergem să” facem emisiunea cu viaţa noastră”… şi să ne luăm maşina de spălat, premiul meu, primul meu premiu atât de mare!

Emisiunea este o descărcare pentru mine. Spun aproape tot…

Lumea mă opreşte pe stradă să mă felicite şi mă încurajează să lupt mai departe.

Mă simt bogată sufleteşte.

Mi-am recăpătat, în mare măsură, respectul faţă de mine în emisiunea aceea.

Realizez că sunt vie!

Aşa cum prietenul din copilărie mă sfătuise să mă duc la dezintoxicarea medicamentoasă, acum am întrezărit calea spre propria mea identitate.

Aproape, aproape de Ardealul meu, într-un oraş de munte, dau din nou examen la facultate. Iau la Jurnalism, la fără taxă!

În orăşelul de pe malul Dunării, toată lumea ştie că „nevasta cizmarului” a luat la facultate!

Plec… să îmi găsesc numele pierdut!

Fetiţa mea cea mică

Visez că sunt plină de sânge…Mă trezesc şi visul e realitate…Pierd sarcina!

Acesta e gândul meu acum…Pierd copilul! Doamne! Nu vreau să îmi pierd copilul!

Ajung la spital…Iminenţă de avort! Hemoragie mare! Sunt propusă pentru chiuretaj…Vechea mea boală de sânge nu mă lasă să am copilul…

Medicul hotărăşte să mă chiureteze a doua zi…

Toată noaptea am aşteptat un semn divin şi l-am rugat pe Dumnezeu că, dacă e să fie acest copil, atunci să facă în aşa fel ca medicul să nu mă chiureteze…, să fie cutremur, sau orice, să nu mă chiureteze…

Vine medicul…

Mă cheamă asistenta la cabinet. Îi pun în buzunar „ciubucul” şi mă urc pe masă…

Medicul se uită la mine, îmi spune că doreşte să mă mai consulte o dată înainte de chiuretaj…Consultă mult…, tot pipăie şi studiază…, el ştie ce!

Pleacă de lângă mine şi îmi spune că eu pot face acest copil, că el nu mă chiuretează, că poate să mă chiureteze oricine în ţara asta, dar el nu o face…, că să mă duc unde vreau…Şi mă externează!

Am plecat în Ardeal cu mama, noaptea, cu trenul…

Acelaşi tren de noapte…

Cu seringile după noi, cu hemostaticele şi cu Dumnezeu în suflete…Primisem semnul!

Oraşul meu!

Sunt internată, consultată amănunţit…Copilul e bine. Va trăi! Cu spitalizare până la naştere, poate voi reuşi să duc sarcina la capăt!

Mă aşteaptă şapte luni de spital şi şapte luni de emoţii!

Merită!

Doamne, nasc! Durerile sunt aşa de mari că nu le pot suporta! Să vină doctorul!

Vine şi …pleacă acasă! Fusese de gardă. Mi-a spus că nu nasc acum, poate spre seara.

Durerile sunt aşa cumplite că nu mai pot şi doresc să scap de ele…

Aşa că, spre surprinderea tuturor, nasc!

De-abia apucă medicul să îşi pună halatul şi mănuşile…

Aduc în lume pe fetiţa mea cea mică…