mi-e dor de P-ta Unirii. e locu unde sufletu’ meu se intalneste cu Romania, mai bine zis cu Timisoara. mi-e dor de prieteni originali, creativi, artistici. mi-e dor de tinerete, de vremurile cand eram preocupata de ganduri de oameni mari. iar acum sunt om mare si ma preocupa ganduri adolescentine :)
mi-e dor de a nu avea un program si nici ora de culcare si mai ales de trezire. mi-e dor de iarba verde de acasa, vorba aia. (desi acum acasa pentru mine este aici.) nu trebuia cosita, era buna si frumoasa asa mare … ce carnoasa mai era … cred ca nici ea nu mai e la fel
Mi-e dor pana si de imprejurimile Timisoarei, locuri unde vezi jocuri cu tractoare cate vrei.
mi-e dor de zilele cand Marius imi facea cinste c-o prajitura la Casata. mi-e dor de o plimbare lunga pe malul Begai, cu buzunarele pline cu emotii. mi-e dor de nebunii cuminti. mi-e dor. oare?
chiar mi-e cu adevarat dor?
cateodata mi-e dor.
dar trece repede.
aleg sa iubesc prezentu, acum, aici e tot ce am, ma joc cat vreau si cand vreau, restul, amintiri frumoase, nostalgii. trecut vs. prezent e pentru mine ca si indragosteala vs. iubire.
Eu traiesc in prezent cu plonjari rapide in viitoru’ f apropiat, uneori in trecut. Sunt multi care traiesc in trecut si multi care traiesc in viitor.
Interesanta clasificare, nu? Iar tu cum esti?