Cateodata mi-e dor

mi-e dor de P-ta Unirii. e locu unde sufletu’ meu se intalneste cu Romania, mai bine zis cu Timisoara. mi-e dor de prieteni originali, creativi, artistici. mi-e dor de tinerete, de vremurile cand eram preocupata de ganduri de oameni mari. iar acum sunt om mare si ma preocupa ganduri adolescentine :)

mi-e dor de a nu avea un program si nici ora de culcare si mai ales de trezire. mi-e dor de iarba verde de acasa, vorba aia. (desi acum acasa pentru mine este aici.) nu trebuia cosita, era buna si frumoasa asa  mare … ce carnoasa mai era … cred ca nici ea nu mai e la fel
Mi-e dor pana si de imprejurimile Timisoarei, locuri unde vezi jocuri cu tractoare cate vrei.
mi-e dor de zilele cand Marius imi facea cinste c-o prajitura la Casata. mi-e dor de o plimbare lunga pe malul Begai, cu buzunarele pline cu emotii. mi-e dor de nebunii cuminti. mi-e dor. oare?

chiar mi-e cu adevarat dor?

cateodata mi-e dor.

dar trece repede.

aleg sa iubesc prezentu,   acum, aici e tot ce am, ma joc cat vreau si cand vreau, restul, amintiri frumoase, nostalgii. trecut vs. prezent e pentru mine ca si indragosteala vs. iubire.

Eu traiesc in prezent cu plonjari rapide in viitoru’ f apropiat, uneori in trecut. Sunt multi care traiesc in trecut si multi care traiesc in viitor.

Interesanta clasificare, nu? Iar tu cum esti?